Capitolul VI : Imagini

 Ar trebui sa ne dam seama ca un vis nu este ceva ordinar. Imaginile noptii, ce e drept. Acum doua nopti mi-ai tulburat somnul, m-ai trezit de prea multe ori. Te-am vazut cum alergai cu cutitul spre mine, cum ma priveai, arzator, nedumerit. Sangele au curgea usor de pe lama cutitului, cadea zgolotos pe panant.. inca ii aud ecoul, inca te vad in fata mea.
 Astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept,astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept, astept. VREAU sa te vad odata, de ce Dumnezeu am plecat de acasa? Ozzy Osbourne imi canta in cap. Poate as avea o sansa sa dau de tine, fie ca vrei, fie ca nu. Sunt ambitioasa, I get what I want.
 Nu mai are rost sa te descriu fizic, corect, mandrule? Nu are sens. Te cunosti. Desi moral nu imi prea esti comun. Crezi ca  o privire poate caracteriza o fiinta? Privirea pe care am intalnit-o in visul meu mi-a umblat prin mite, si-a facut bagajul si a devenit un gand calator, alearga de colo colo, din colt in colt, imi bate in ochi de fiecare data cand iti scriu sau aud numele simplu.
 Ieri. Eram in metrou de vreo 10 minute, aproape ca adormisem, defapt motaiam deja. Mai mult ca sigur stii ce m- a trezit sin somn, corect? Sunt intunecati si adanci, am cazut in ei ca intr-o fantana fara fund. M-au speriat la un momant dat, pana m-a luat un val de caldura care m-a plimbat de la dreapta la stanga. Zambeam ca si cum teama mea se evaporase in aer gol.
 Haide sa ne luam de mana, sa sarim in infinitul albastru al oceanului contopit cu cerul si se ne cautam unul pe celalat, sufleteste. Orice este posibil, dragul meu, orice.
 sa ne imaginam ca suntem doua particule de praf, minuscule, albe. Plutim in aer de ceva timp, nu stim ce ne asteapta, absolut nimic nu stim. Pana ne lovim unul de celalalt, n luam in brate si asta a fost, ne-am contopit, sunte aceeasi fiinta de acum inainte. Vrem sa regasim aerul pe cae il respiram impreuna, sa il adunam intro sticla verde si sa ingropam sticla in nisipul plajei infinitului albastru pentru cand vom avea nevoie. Pentru cand nu vom mai fi, pentru momentele goale, acele perioade seci si monotone. Nu vor veni, stim doar, ne vom tine etern de mana, in brate, incovrigati si zgribuliti de bataia vantului de toamna tarzie.