Ce bine ca suntem diferiti!
Am nevoie de cineva care are necesara rabdare de a-mi numara firele de par din cap, dau in schimb iubire si priviri colorate pal. Ideea este ca trebuie sa te gasesc, sa stiu ca esti tu, sa fiu atat de sigura de mine, incat ochii sa nu imi mai clipeasca, sa te privesc apasator, sa iti dau de inteles ce vreau, ce imi trebuie si tu ai. Imi poti darui ceea ce necesita rabdarea. Desi parca ne obsedeaza frumusetea, corect? Rabdarea este din punctul meu de vedere semnificativa frumusetii.
Frumuseatea este intradevar schimbatoare, dar niciodata trecatoare.
Un melc se afla pe sina caii ferate. Inconstient de ceea ce face, desigur. Trece trenul, sigur, va dati seama ce se intampla... Melcul este din puncul meu de vedere o fiinta cu oarecum putine scopuri. Motivul pentru care l-am ales drept exemplu este ca fratele meu ii uraste, ceea ce ma face sa le iau apararea, concluzionand ma face sa ii iubesc, deci ii consideri purtatori de frumusete. Revenind la tragedie, dupa accident, melcul ramane fizic pe sina iar sufleteste se indreapta spre iarba Edenului. Frumusetea inca ramasa este gandul, gandul ca poate a ajuns acolo unde ii este mult mai bine. Sau, daca vreti, ar fi avut o tentaiva sinucigasa, asa, prin absurd, deci si-a indeplinit scopul. Aici, frmusetea consta in atenta calculare a actiunilor.
Vorbind despre frumusete, te stanjenesti, nu te consideri frumos, ba nici pe departe atragator. Asa suntem, unii, mai retrasi, mai sfidati, speriati chiar. Trebuie mentionat: fiind realist si optimist in acelasi timp, iti dai seama ca lumea nu e tocmai roz, ba nici pe departe cum ai vrea tu sa fie. Nu este un motiv de ingrijorare, putem iubi orice. Putem face orice, orice este posibil, orice poate reusi.
Fiecare avem o stea pe cer. La nasterea unui prunc, apare un nou punct alb pe bolta cereasca a noptii. La stingerea unui suflet, un alt fiu al lui Adam si Evei isi pune o dorinta, nedandu-si seama ca sansa vine de la un suflet raposat. Unul din necesitatile vietii este ceva greu de invatat, a analiza o situatie, a o deseca pana la ultimul firicel de materie este intradevar greu. dar nu si daca gandim lucid cu o tenta stralucitoare de optimism.
Ceea ce iubesc eu la fratele meu cel mai mult este ca stie ce inseamna un nimic al vietii. Un exemplu dat de insusi el este a manca o bomboana. Aceasta actiune provoaca placere, dulceata iti invaluie gura in majoritatea cazuirilor iar la sfarsit iti apare un zambet pe buze, zambetul insemnand multumire si fericire. Analizand la modul general, toata viata este compusa din nimicuri, nimicuri care poate devin maretii, maretiile alcatuind activitatile obligatorii si necesare ale vietilor noastre. Imi pare rau daca nu ma intelegeti... Vedeti? De aceea exista optimism si pesimism. Unii cred ca pot zbura, altii nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu