Regret. Trebuia sa ma desir, sa iti arat ce vreau si ce nu vreau sau ce mi-ar trebui. Dar n-am putut, parca mi-a stat asa-zisul tau ,,roman,, in gat, cazuse in branci, lovinduse la genunchi.
Si intradevar, la un moment dat, a reusit, a atins lumina, dar nu mai erai langa mine, aveam doar perna alba in brate, ghemuita in pat, si zburlita de frig. ,,Romanul,, zicea asa: nu-l lasa nicicum sa plece, fii atenta.
Si sunt atenta, voi fi mereu atenta..
Nu vreau sa ma pierd in camera alba, caut prin fiecare nor care un cuvant cu care o pot colora, din fiecare zambet fur un sunet, cat de mic, dar avand un rost superb de mare.
Din nou, visele nu sunt pure intamplari sau ceva pe care ar trebui sa ignoram. Da, visez un copilas micut, cu ochi albastrii cat obrajii de mari, sinistru. Ma cauta in fiecare noapte, la mine in camera ia nastere si tot acolo se devine praf. Vine si imi umbla prin ganduri, cele care ii surad, le ia, cele dulci; ma lasa cu o amintire in urma, speriata si incoltita. In acele dimineti ma trezesc cu gandul ca odata si odata ma voi trezi cu mana ta umblandu-mi prin par, spunandu-mi ca totul va fi bine, absolut bine.
marți, 28 septembrie 2010
marți, 14 septembrie 2010
Capitolul IX : Liceu, clasa a 9-a
Incepem saptamana intr-un mod melodic, dupa care urmand doua ore pline de cuvinte intortocheate, dar frumoase, nemteste, daca vreti. Urmand o ora de chin didactic, intrumatorul probabil vrand sa scoata fizicieni din noi, urmand o excursie scurta in Londra, asteptam ora de respiro, cu un aer parizian. Si in sfarsit multumind romanilor pentru limba materna, latina, izvorul nostru.
Ziua doi ne aduce poate mai putin binevenita ora de aritmetica, ora in care ne luam de mana cu numerele, dansand pe ritmul lui Pitagora. In urmatoarele milisecunde ne dam seama de ce iubim plaeta si roadele ei, si, desigur, asteptam alte cateva milisecunde pentru a ne da seama de ceea ce mancam in fiecare zi, chimicale ar zice domnul direcor, E-u dupa E-u! Din nou, veneram romanii si faptul ca au dat nastere limbii latine, dupa care stam la taclale cu doamna diriginta, dezmeticandu-ne. Urmeaza scaparea ingerilor in clasa si reintemnitarea lor in caiete, carti deoarece urmeaza mult prea iubita ora de limba romana, ah limba minunata, limba mea natala!
Trece o zi, vine alta. Miezul saptamanii este escortat de doamna informatica si dragii ei slujitori, calculatoarele! Biologia o sustine domnul director, materie de prima clasa, mai presus de orice, extrem de importanta, etc. (toate aceastea, desigur, jucand roluri in descrierea perfecta pentru materia perfecta predata de el insusi). Logica, miscandu-se timida sub lumina reflectoarelor, este inca noua, este cea noua, mai exact. Revine nemtoaica venita direct din Muenchen doar pentru noi, dar facand loc pentru limba noastra pur latineasca. Ne oprim prin a ne imagina diferite forme de relief si ape curgatoare.
Iubim a patra zi a saptamanii. Pe cai ca se filmeaza in Anglia, chiar in Londra, la baza lui Big Ben. Ne reintalnim cu doamna informatica si slujitorii ei constiinciosi. Din nou, Paris, Paris, Paris. Revine timida logica cu ochii spalaciti si umezi. Urmatoarea actiune are loc pe un bloc de desen A3, cu culorile prime, calde, reci, secundare, fugind de colo colo pe coala alba. La un moment dat vom intra toata clasa de mana in vechime, antichitate. Ne luam la revedere cu o lectie despre numere.
Incepem ultima zi cu lectia legata de Evul Mediu, urmand o alta ora ma putin binevenita de fizica. Vazand cum merg lucrurile, intervine dulcea nemtoaica cu literatura de mana si domnul bine, domnul roman, cu o carte sub brat. Urmeaza efortul fizic, doua flotari, doua abdomene, si incheiem saptamana grea cu o excursie in Londra.
Ziua doi ne aduce poate mai putin binevenita ora de aritmetica, ora in care ne luam de mana cu numerele, dansand pe ritmul lui Pitagora. In urmatoarele milisecunde ne dam seama de ce iubim plaeta si roadele ei, si, desigur, asteptam alte cateva milisecunde pentru a ne da seama de ceea ce mancam in fiecare zi, chimicale ar zice domnul direcor, E-u dupa E-u! Din nou, veneram romanii si faptul ca au dat nastere limbii latine, dupa care stam la taclale cu doamna diriginta, dezmeticandu-ne. Urmeaza scaparea ingerilor in clasa si reintemnitarea lor in caiete, carti deoarece urmeaza mult prea iubita ora de limba romana, ah limba minunata, limba mea natala!
Trece o zi, vine alta. Miezul saptamanii este escortat de doamna informatica si dragii ei slujitori, calculatoarele! Biologia o sustine domnul director, materie de prima clasa, mai presus de orice, extrem de importanta, etc. (toate aceastea, desigur, jucand roluri in descrierea perfecta pentru materia perfecta predata de el insusi). Logica, miscandu-se timida sub lumina reflectoarelor, este inca noua, este cea noua, mai exact. Revine nemtoaica venita direct din Muenchen doar pentru noi, dar facand loc pentru limba noastra pur latineasca. Ne oprim prin a ne imagina diferite forme de relief si ape curgatoare.
Iubim a patra zi a saptamanii. Pe cai ca se filmeaza in Anglia, chiar in Londra, la baza lui Big Ben. Ne reintalnim cu doamna informatica si slujitorii ei constiinciosi. Din nou, Paris, Paris, Paris. Revine timida logica cu ochii spalaciti si umezi. Urmatoarea actiune are loc pe un bloc de desen A3, cu culorile prime, calde, reci, secundare, fugind de colo colo pe coala alba. La un moment dat vom intra toata clasa de mana in vechime, antichitate. Ne luam la revedere cu o lectie despre numere.
Incepem ultima zi cu lectia legata de Evul Mediu, urmand o alta ora ma putin binevenita de fizica. Vazand cum merg lucrurile, intervine dulcea nemtoaica cu literatura de mana si domnul bine, domnul roman, cu o carte sub brat. Urmeaza efortul fizic, doua flotari, doua abdomene, si incheiem saptamana grea cu o excursie in Londra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)